Cine conduce autobuzul?
În orice moment al zilei, comportamentul nostru este dictat de una dintre cele trei stări ale eului. Eric Berne, părintele Analizei Tranzacționale, a postulat că personalitatea umană este structurată în trei componente distincte: Părintele, Adultul și Copilul. Acestea nu sunt roluri pe care le jucăm, ci realități fenomenologice.
Părintele (P) este o colecție uriașă de înregistrări din primii ani de viață, nechestionate și impuse de figuri autoritare. Este "ceea ce trebuie făcut". Se manifestă critic ("Nu e voie!") sau protectiv ("Ai grijă!").
Copilul (C) reprezintă înregistrările evenimentelor interne - răspunsurile micuțului la
ceea ce vede și aude. Este sediul emoțiilor, creației și intuiției, dar și al fricilor iraționale.
Între ele stă Adultul (A), computerul nostru biologic care procesează datele realității
prezente, nealterate de fricile Copilului sau prejudecățile Părintelui. Scopul analizei este întărirea
Adultului.
Sistemul Funcțional
Aceste 5 stări funcționale descriu modul în care ne folosim energia psihică. Părintele Critic și Nutritiv sunt preluate din exterior (exteropsihic). Adultul este procesorul de realitate (neopsihic). Copilul Liber și Adaptat sunt reacțiile noastre interne (arheopsihic).
Scopul este echilibrul, cu un Adult puternic la comandă.
- CP (Părinte Critic): Judecă, impune reguli, critică.
- NP (Părinte Nutritiv): Încurajează, susține, ajută.
- A (Adult): Gândește logic, rezolvă probleme, e obiectiv.
- FC (Copil Liber): Spontan, creativ, rebel, jucăuș.
- AC (Copil Adaptat): Se supune, îi e teamă, vrea să placă.